joi, 4 octombrie 2012

Cum a fost la prima intalnire ”DE(-A) CE NE JUCAM?”

Ne-am intalnit cu copii mai micut si mai maricei, mamici si caiva tatici si cu Ioana care a adus multe jucarii si jocuri.
Multumim personalului librariei Adevarul pentru amabilitate si pentru spatiu pe care ni l-au oferit si care a fost adecvat cu nevoile noastre!
Asadar...incerc sa va restitui cate ceva din cele petrecute si discutate sambata, pe 29 septembrie. Ioana va adauga cateva fotografii de la eveniment.
Copiii si parintii si-au facut aparitia rand pe rand, intampinati de personajele Deglingos (http://magazinulpiticilor.ro/deglingos.html) in varianta de papusi in interiorul carora am putut introduce mana pentru a le misca labutele si capul. Foarte folositoare pentru a le ura micutilor „Bun venit!”
Dupa ce s-au acomodat putin cu locul si au inceput sa se intereseze de jucarii iar parintii au putut lua loc, am facut o scurta introducere despre joaca si jucarii, intrebandu-i care este jocul si jucaria preferate de copii si de parinti cand erau copii...
La scurt timp, intrebarile din partea mamicilor au deschis cateva discutii interesante, pe care ne propunem sa le continuam in urmatoarele intalniri si aici, pe blog.
Printre intrebarile care au declansat discutii si dezbateri s-au numarat:

  •  cea a unei mamici care a pus problema raportului intre timpul in care copilul se joaca de unul singur si cel al timpului in care se joaca cu mama. In urma acestei discutii, am scris un articol pe care il puteti citi aici http://www.zibo.ro/planeta-blog/Psihologia-Copilului-18/Singur-sau-impreuna-1171
  • o alta problema pusa in discutie a fost legata de conflictele care apar intre copii si interventia sau non-interventia adultilor; sa lasam copiii sa invete singuri sa ceara, sa ofere, sa renunte, sa negocieze sau sa le fim mediatori? O intrebare pe care o las deschisa si la care astept parerile voastre!
  • despartirea parintilor si efectele ei asupra copilului a fost un subiect ad-hoc adus de o mamica aflata in aceasta situatie;
  • doliul in familie si modalitatile de perceptie a mortii de catre copii dupa moartea neasteptata a unei bunici s fost un subiect care a aparut tarziu si caruia, dn pacate, n-am avut posibilitatea sa-i acordam mai mult timp dar vom reveni asupra lui;
  • tendinta unei fetite de a evita conflictele cu copiii si de a ceda pentru a nu pierde prietenia lor - un subiect foarte important legat de renuntarea la o satisfactie imediata (jucaria dorita) pentru o alta (prietenia);
  • un alt subiect important a fost cearta in familie, opiniile fiind impartite intre tendinta de a evita cearta in preajma copilului cea potrivit careia si modalitatile de disputa se invata in familie, de-a lungul copilariei.
Sigur ca acolo unde sunt copii, lucrurile sunt foarte usor de observat si de exemplificat asa ca am asistat si la o disputa, suparare survenita intre doi baietei care-si doreau aceeasi masinuta. Spre surpriza noastra, cea care a risipit lacrimile si tipetele a fost o fetita, lucru care m-a facut sa ma gandesc la rolurile pe care copiii le adopta in grup si in special la cel de moderator sau de impaciuitor.

Asteptam intrebarile, parerileprecum  si propuneri pentru noi subiecte si teme de discutie.

Anca Munteanu